CCR şi ultima carte jucată de Preşedinte

România îşi dă săptămânile acestea ultima ei suflare dintr-o lungă luptă dusă cu o boală cruntă. În urma deciziei CCR, lucrurile se aşează la normalul zilelor din perioada 2000 când totul era un fel de democraţie de faţadă, în care politicienii făceau ce doreau fără a fi luaţi de rost de cineva.

Scriam acum un an despre părerea mea referitoare la alegerile parlamentare şi de cum atunci era cam şansa poporului să schimbe cărţile şi să îşi aleagă un drum mai bun. Ei bine, nu mulţi şi-au dat seama de asta şi au continuat să stea adormiţi crezând că îi vor salva ceilalţi. A fost o încercare slăbuţă de a mai încerca să repărăm rănile adânci provocate de PSD, FSN şi alte partide politice ce au distrus ţara dintr-un capăt în altul. Strategia celor de la PSD a reuşit să adune o masă destul de importantă de voturi prin care şi-a asigurat controlul pe 4 ani. Şi i-a lăsat în continuare să viseze pe credulii ce aveau impresia că totul va fi în regulă.

De atunci a trecut mai bine de un an. An în care am fost batjocoriţi şi improşcaţi cu rahat din toate direcţiile fără ca noi să putem ridica o mână să ne apărăm. Am încercat din răsputeri să ne opunem legilor şi altor atrocităţi de care aveau nevoie demnitarii pentru a-şi salva pielea. Am avut un preşedinte care de bine de rău a fost cu noi. Chiar dacă mai molău şi mai pierdut în spaţiu, însă a reuşit să fie un ultim stâlp în care înca mai putem avea încredere. Cu toate acestea întâmplate, şi-au dat seama şi acei creduli ce ar fi trebui să voteze că treaba nu mai e deloc roz şi că poate, totuşi, ar mai vrea să dea timpul înapoi să îndrepte greşeala.

Dar din păcate timpul nu se mai dă înapoi, iar cei ce au ezitat de-a lungul celor 28 de ani să încerce să provoace o schimbare, fie ea cât de mică vor plăti înzecit. Mulţi se vor bate în piept că ei oricum pleacă prin alte ţări şi că îi doare în fes de ce se întâmplă, dar vor simţi un gust amar că şi-au bătut joc de o ţară ce i-a crescut şi oricum tot nişte slugarnici vor fi.

Urmează câteva scenarii:

  • Iohannis accepta revocarea Codruţei şi totul se termină aici. Cei 6 milioane ce l-au votat oricum nu vor mai înţelege nimic. Vor ajunge până în punctul în care vor considera că el a fost răul în tot. Vor urma câteva proteste masive, fără niciun obiectiv deoarece totul va fi încheiat şi orice ai face nu mai poţi repara nimic. Lunile vor trece, iar oamenii îşi vor accepta soarta, la fel cum o fac de sute de ani. Cortina se va trage peste România.
  • Codruţa sub atât de multă presiune îşi dă demisia. Ceva de înţeles pentru că să te lupţi atât de mult pentru nişte oameni ce nu înţeleg nimic îţi mănânca viaţa. Atunci totul ar fi terminat, din nou, protestele nu ar mai avea niciun obiectiv pentru că tot ce se întâmplă ce acum este ireversibil.
  • Şi ultimul scenariu în care se mai poate schimba ceva este că Iohannis îşi va juca ultima carte şi va spera ca poporul ăsta de adormiţi şi de spectatori o să facă ceva atunci când el va fluiera începutul meciului. El trebuie să înţeleagă că orice ar face, orice decizie ar lua va fi îngropat, aşa că statutul său îi mai permite doar să fie primul şi cel mai important răzvrătit.  Protestele în cazul ăsta vor avea un obiectiv masiv, deoarece totul va fi pe marginea prăpastiei, dar încă se mai poate face ceva dacă el trage timp. Îşi va pune în joc poziţia lui într-un timp în care noi vom avea şansă să facem ceva. O cifră de peste un milion de oameni în Bucureşti şi zeci de mii în oraşele mari ar putea schimba multe lucruri. De revoluţie nu poate fi vorba pentru că nu poporul dă tonul la aşa ceva, astfel că ceva violent nu şi-ar avea rostul. Dar dacă oamenii dacă se vor regăsi în al 12-lea ceas şi se vor aduna să strige la unison pentru un viitor mai bun şansele de reuşită sunt enorme. Şi da, există o speranţă în cazul ăsta.

În fiecare din toate scenariile acestea toată puterea stă în popor. Aşa numitul popor de slugi şi de letargici dacă nu îşi va mişca curul în stradă ţipând pentru drepturile lor nici acum când sicriul e la uşă şi aşteaptă, atunci toţi ne merităm unul pe altul şi oriunde am fugi în lumea asta sufletul de slugă va fi bine păstrat. Singura diferenţă va fi că cei ce vor pleca vor înghiţi rahatul altora şi probabil vor fi mai fericiţi cu alt gust. Dar au trădat o ţară când nu şi-au exercitat 2 valori esenţiale, votul şi dreptul de a protesta pentru ceva mai bun.

Leave a Reply

Ruleaza fin din 2010..