Tudor Chirilă, tu eşti GAMEOVER!

Tudor Chirilă a postat acum câteva zile un text pe facebook ce practic închide cortina pentru ţara noastră şi ne aruncă praf în ochi şi nouă, celor care eram ghidaţi într-o mică sau mare măsură de gândurile lui şi care ne mai permitem încă să credem că ceva bun se va întâmpla.

Acest cârmuitor de opinie nu a făcut altceva decât să îşi dea cu piciorul în propriile bile pe care întotdeauna le-a avut mari şi tari, sau cel puţin aşa s-a văzut din scrierile sale. Întotdeauna îşi obişnuise fanii cu doze de speranţă, şi era persoana ce se străduia să încetinească cortina aia negricioasă să se aşterne în faţa noastră. Prin persoana lui unii mai vedeau nişte culori vii ori pasaje dintr-un vis ce ar fi putut deveni real şi în viaţa lor, şi a tuturor.

Dar în 16 ianuarie ceva s-a schimbat la el, probabil că a ajuns la capătul puterilor fiind lovit în cap de atâtea ori atunci când el încerca să oprească ferocitatea cu care frânghia ce susţinea cortina se desprindea tot mai mult. E perfect normal, o fi având şi el o familie, o vârstă şi a realizat poate mai demult în sufletul lui că nu va fi mai bine, dar a continuat să îşi falseze gândurile proprii. Poate că dă de multe impedimente în cariera lui din pricina faptului că se tot luptă cu sistemul, pentru că până la urmă el depinde de sistem, depinde de contracte, depinde de micile conexiuni de care are nevoie pentru a supravieţui. Toate lucrurile acestea sunt normale şi cred că au tendinţa să se întâmple în rândul mai multora ce au sperat la un sistem medical mai bun, la un sistem mai bun, dar fiind tot loviţi cu parul în cap, au renunţat şi s-au pus în banca lor pentru că au realizat că anii au trecut, ei au îmbătrânit, nu prea sunt susţinuţi de nimeni şi tot ei au de pierdut.

Dacă Tudor Chirilă se află sub cuvintele din pasajul de mai sus nu e absolut nicio problemă. După cum am spus, mulţi vor pune capul în pământ şi chiar au de ce să fie învinovăţiţi pentru ca lucrurile par să involueze masiv în ţărişoara noastră şi pare că oricum pe nimeni nu prea mai interesează asta. Marea problemă cu domnul Chirilă este că în corabia sa plină cu cunoştinţe/gânduri/ghidaţii se află o generaţie sau poate mai multe ce îşi deschid puţin mai mult ochii la textele lui decât la alte personaje autohtone. Asta îl face mai special ca pe o persoană normală care îşi are ca unic susţinător soţia. În spatele lui Chirilă sunt tineri care au crezut sau poate mai cred în el, în ceea ce gândeşte şi le placea şi direcţia în care îşi îndrepta el corabia. Era persoana ce avea una dintre cele mai frumoase corăbii cu o direcţie ce părea pe placul multora. Într-o mare plină de corăbii ce sunt ţinute la mal de constrângeri mai mult sau mai puţin personale, EL a ales să îşi ia corabia şi să o îndrepte spre o ceva mai bun.

Dar afişându-se cu o frază precum “In curand, GAME OVER. Romania asfixiata.” practic el ne transmite ca misiunea lui s-a terminat, a scos la iveală ce poate acceptase de mult în sufletul lui, dar se mai minţea că o mai poate duce altfel. Iar ce e şi mai stupefiant este că a publicat aşa ceva în loc să păstreze pentru el asta, să se detaşeze de problemele acelea, implicit se detaşau şi ‘susţinătorii’ lui de el, iar lucrurile ar fi fost mai plăcute pentru toată lumea.

Sau măcar, Tudore, de ce nu puteai zice asta prin 2020? După alegerile parlamentare? Sau după cele prezidenţiale? De ce? Ştiai că am strâns din dinţi de aproape 3 ani şi mai avem de aşteptat încă puţin până când ne vom da seama 100% de ce anume vrea naţia asta. Dacă nici atunci nu se schimba nimic, puteai să scrii de sunetul tocurilor ce pare a fi tot mai departe şi de ţara asta cum îşi dă ultima suflare. Dar până în acel moment era mai bine să nu îţi exprimi gândurile ce sparg în bucăţi bibeloul de speranţe care şi aşa e lipit cu superglue.

Chirilă, îmi cer scuze că mi te adresez aşa, dar ai făcut efectiv un mare rahat cu toată postarea ta şi cu tot ceea ce ai mai încercat tu să schimbi. Să ştii doar ca lumea îşi va aminti doar din ce poziţie ţi-ai luat ultimul rămas bun, nu şi de faptele de dinainte.

Ai şters pe jos cu micile speranţe cu care trăia generaţia pe care TU ai ţinut-o în spatele tău.

Ai şters pe jos cu speranţele cu care generaţia asta poate mai putea schimba ceva în lunile acestea ce au mai rămas. Cine ştie, poate îţi mai schimbau şi ţie bătrâneţea, pentru că, crede-mă, va fi una foarte grea.

Noapte bună, Tudor.

Leave a Reply