Cate o fapta buna pe zi

Binefacerea asta la noi romanii cel putin dureaza cam pana la 10-12 ani dupa care devenim indiferenti si reci la ce ne inconjoara. Cand eram mici cu totii eram sufletisti si ne crestea inima cand ajutam pe cineva sau faceam o fapta buna. Acum daca esti batran cu o carja dupa tine esti pierdut. Toti se uita la el cu o privire de ar putea strapunge tot in jur. Nimeni n-ar sari sa-l ajute sa treaca o strada. Nimeni nu-l ajuta sa urce in autobuz. Ceilalalti isi ochesc locul inca din statie si nimic nu sta in calea lor. Rar cand cineva sare sa-l ajute pe cel nevoias, iar dupa sar si alti 5 sa se vada ca au pus si ei osul.

Eu nu zic sa ii ajutam pe batranii care ne barfesc pe la spate fara sa ne cunoasca, zic sa ii ajutam pe cei care au intradevar nevoie si care in sufletul lor iti multumesc pentru ca l-ai ajutat.

Sau pe oamenii care au un buchet de flori pe strada si te intreaba daca il cumperi. Aceia sunt niste oameni simpli care fac ceva pentru banii aia nu ca si jegurile care vin la tine si vor bani doar asa ca e soare afara. Prefer sa dau 5 lei la o batranica care tine un ghiocel in mana decat la unu care vine cu mana-n cur sa ceara.

Iar faptul ca ii dai unuia bani degeaba care mai apoi ii bea nu te face un om mai bun. Mai bine ii dai o paine, sau orice altceva de mancare decat sa ii cheltuie pe prostii.

Mai exista o categorie de oameni care tin mortis sa fie validati in public cand ajuta un sarman. De exemplu pe autobuz cand vine unu cu un carton pe care scrie ca nu poate vorbi. Deodata sare o tipa cu buze de peste cu portofelul din care scoate fluturand 50lei sa vada toata lumea ce suflet mare are.

NU conteaza cine vede ca tu dai bani cuiva. NU conteaza cine vede ca ajuti un batran. Conteaza cum te simti tu dupa aceea.