Cine a decis soarta acestor alegeri parlamentare

Toţi vorbim de schimbări, de legi ca în alte ţari, de oameni ce sunt corupţi şi aşa mai departe. S-a discutat multă vreme cel puţin prin online despre alegerile parlamentare şi de cum ar putea schimba câtuşi de puţin direcţia ţării. În spatele unor comentarii care mai de care mai aprinse şi mai înfocate “vrem aşa şi aşa, şi spitale şi condiţii”, se ascunde o majoritate de tineri. 20-30 de ani, cu un oarecare sânge în coiţe.

Singura problema a lor a fost că atunci când au primit puterea de a schimba ceva şi au avut cârma în mână ei n-au fost în stare să o mişte în nicio direcţie. Au astupat prin nepăsare şi ultima gură de aer ce mai putea fi luată. Cu influenţe de prin familie, anturaje sau mai ştiu eu ce nu s-au mai prezentat. Au preferat să stea acăsucă, să se plângă pe facebook că exit poll-urile nu arată nici un curcubeu. Aşa că oricum, de ce să se mai chinuie ei să meargă până la secţia de votare. 

“Oamenii ăia ce protestează pentru o ţară mai bună” n-au reuşit nici măcar să clatine dinozaurul ce decide de 20jde ani viitorul acestei ţări. Şi din pricina faptului că totul s-a desfăşurat în mediu virtual, fără o apropiere fizică între alegător-candidat. PSD-ul de exemplu a ieşit pe la veşnicele emisiuni de 2 bani cu fel de fel de filmuleţe cu bătrânei ce ziceau că îşi iubesc ţara şi partidul şi că vor un viitor pentru copii. Reprezentanţii lor s-au dus să se dea bine pe lângă votanţi, să le intre pe sub piele, aceleaşi şiretlicuri ce funcţionează de decenii. Ăia ce ies sâmbătă de sâmbătă în piaţă cu căruţu, şi-au lăsat o amprentă puternică asupra alegerilor. Au discutat între ei, FIZIC, şi au demonstrat că bărfa din târg e mai importantă decât social media.

Am avut ocazia să văd cu ochii mei ce se întâmplă defapt în spatele a ce ni se prezintă în cadrul alegerilor. Am văzut bătrâni cu cadre de mers, cu cârje, ce se târau la propriu prin secţia de votare, dar ei voiau cu orice preţ să voteze şi să îşi exercite dreptul. Oameni îndoctrinaţi mai mult sau mai puţin de un sistem media bine pus la punct ce i-a transformat pe unii în zombi, a reuşit să pună accent maxim pe punctul sensibil “pensii, indemnizaţii şi beneficii”. Ei săracii văzând de n ori aceleaşi bazaconii nu a mai fost decât un pas pentru a şi pune ştampila. Din punctul ăsta de vedere tot respectul pentru ei, au văzut, au luat aminte, au votat. Spre deosebire de alţii ce doar au văzut şi luat aminte. Că au pus sau nu pe o direcţie greşită e altă poveste.

Am văzut tineri sictiriţi ce nu prea ştiau ei de ce vin acolo. “să îmi lipiţi bine sticker-ul cu votat, să se vadă”.. erau probabil fixaţi pe treaba cum că oricum nu se poate schimba nimic, românia e naşpa şi ei oricum îşi vor lua zborul înainte ca nava să se scufunde de tot. Au fost pur şi simplu umbriţi de cei ce au venit cu tema făcută de acasă cel mai probabil de alţii.

Din cei 8mil ce au votat, aproape 50% au dat pe psd. 4mil bărbaţi-femei 45-64ani din ce zice bec.  Adică oamenii ăia chiar iubesc din toată inima acel proiect de guvernare sau acei candidaţi, la prima vedere. Dar mă aşteptam că după atâţia ani să înţeleagă şi cetăţenii că cei pe care tot îi votează au dosare pe rol, sunt judecaţi pentru fapte de corupţie de cea mai jegoasă speţă posibilă.. au furat de au rupt tot ce a existat şi a fost bun. Să îi acorzi încrederea prin vot unui pârlit ce toată viaţa lui a tras sfori în stânga şi în dreapta pentru fel şi fel de persoane influente şi şi-a făcut diferite averi din contracte păguboase cu statul e jenant.

Cel mai mare inamic pe care îl ştiu eu este televizorul şi media în general. Cei ce au votat psd, alde şi alte partide de-astea rapanduliste sunt telespectatori cu normă întreagă pe a3, măruţă, a1, ş.a.m.d. Şi aici nu fac referire la cei trecuţi de 60 de ani. Există persoane de ~30 ani ce consumă cu o dorinţă feroce toate acele subminări intelectuale. Proprietarii trusturilor au prins veriga slabă a poporului, showbizz-circ-politică şi profită la maxim şi acum. Ratingurile cresc, oamenii devin tot mai prostuţi şi se lasă prăduiţi de singura şi cea mai simplă armă a lor din democraţie, propria părere–>votul. Iar în mediul rural unealta primordială a fost biserica care a reuşit din nou să direcţioneze sătenii în direcţia dorită de băieţii isteţi.

Prefer să nu zic că prin alegerile astea s-au bătut şi ultimele cuie în coşciug. Totuşi între tot răul ăsta există acolo şi un mic bine. Unele persoane s-au mai trezit din somnul veşnic, dar sper să n-adoarmă la loc la aflarea rezultatelor. Se va duce o luptă crâncenă între noi, oamenii de rând şi acei reprezentanţi, de altfel o luptă continuă. Sper doar să înţeleagă lumea că există şanse, românia nu e praf cum au tendinţa să spună toţi, problema sunt oamenii în sine. Cei care au prins din plin libertatea de exprimare habarn-au nici în 2016 că un vot chiar poate schimba ceva. Al lui, al prietenului, etc. Hai sa nu ne mai răhăţim pe noi şi să punem mâna să participăm direct la schimbarea asta. Lucrând la propria persoană şi la drepturile pe care le avem şi le putem exercita. Prima dată se schimbă propriul caracter în bine pentru a avea ocazia să schimbi o ţară.

După părerea mea cea mai colosală greşeală a acestor alegeri a fost prăpastia de aroganţă dintre cei ce vor o schimbare şi cei ce nu.  Cei tineri au crezut la prima vedere că având în spate atâtea persoane ar putea câştiga şi fără cealaltă parte. S-a crezut nebuneşte în asta, dar adevărul e că nu se poate cu un grup dezbinat precum tinerii ce nu pot profita nici când mingea e la ei în ogradă. Până în momentul în care cele două părţi vor eradica acea lacună dintre ele nimic nu se va schimba. Atât doar că pietrele vor fi aruncate dintr-un teritoriu în celălalt în continuare.

România se tot perindă pe un drum de reparare continuă a răului şi încercări de control. Există o rană adâncă ce încă sângerează abundent, peste care sunt puse zeci de pansamente, dar ea e tot acolo, nu se vindecă. Deoarece pansamentele sunt puse să mascheze răul, nu să şi ajute rana să se refacă. Acel sânge roşu încă se mai vede prin atâtea copci.