Experienta de viata personala

Dupa parerea mea, experienta de viata personala ajuta la formarea unui caracter puternic. De aceea pe masura ce imbatranim castigam tot mai multa din pricina situatiilor traite.

In primul rand o experienta a unui indivit difera cu mult fata de a altuia, date fiind lucrurile prin care a trecut. Din acest motiv o preluare cu sau fara voie a unei alte experiente nu face altceva de cat sa ascunda parerile proprii referitoare la viata, iar tinerii din ziua de astazi prin preluarea unui model ii copiaza obiceiurile care automat reies din foste intamplari. Astfel unii oamenii ajung la fel cum Titu Maiorescu spunea “forme fara fond”. Degeaba isi “cumpara” caractere din stanga si din dreapta daca nu stiu cum sa le foloseasca. Uneori intr-adevar, e bine sa luam anumite lucruri, dar modelandu-le dupa propria personalitate. Si practic sa ne intelegem experienta personala.

In al doilea rand orice experienta are rolul de a ne invata ceva. Pe parcursul maturizarii un copil ajunge pana la pragul de adult acumuleaza cunostinte, trairi, care il vor ajuta mai departe in noua etapa a vietii. Toti parcurgem un drum al maturizarii din care avem datoria morala de a dobandi noi cunostinte. Nu putem ajunge la pragul urmator pentru ca nu vom stii cum sa ne descurcam acolo. Pe de alta parte mai exista si acel tip de oameni care se maturizeaza inainte de termen si care nu trece prin toate secventele vietii. Aceia sunt tipicul batranului fustrat si nostalgic.

In al treilea rand o experienta vasta nu trebuie sa ne dea siguranta ca le-am vazut pe toate. Un om umblat are cum sa reactioneze la ce se intampla pe baza a ceea ce i s-a intamplat asemenator in trecut, insa orice chestie noua vine dupa sine cu o incercare noua.

Toate probele la care suntem supusi pe parcursul existentei noastre au un rost si ajuta la ceva. Chiar daca pe moment nu ne dam seama de acest lucru.

Ce nu te omoara, te caleste!