Perdeaua de fum dincolo de care mulţi nu vor să vadă

Ce se defăşoară în aceste vremuri tulburi prin România e dovada clară o mulţime destul de semnificativă a populaţiei trăieşte, încă, în spatele unei cortine de fum peste care nu vor nicidecum să privească. Dincolo de acea perdea ei au impresia că se află duşmanii lor chiar dacă nu i-au văzut cu ochii lor şi nici nu cunosc adevărata lor intenţie.

Zi de zi acel nor devine tot mai dens şi îi acaparează tot mai mult lipsindu-i de orice opinie personală şi trezindu-le fiori reci de fiecare dată când sunt alimentaţi cu mesaje patriotice din care reies ca fiind o parte importantă a societăţii care are un cuvânt de spus în momentele critice. Le intră pe sub piele şi cu o forţă de neimaginat reuşeşte să le culce la pământ orice act de a forma o represiune. E atât de dens totul încât mintea lor este blocată sistematic de mesaje care mai de care mai provocatoare şi care îi instigă să dea în fantasma acelor vrăjmaşi ce nu există defapt decât în mintea lor.

În locul lor dinaintea peretelui li se conturează un mediu unde totul e bine şi ei se simt conduşi de oameni ce vor doar binele pentru ei, iar ei se simt asemenea unor eroi ce îşi protejează liderii. Nu încearcă să ridice capul peste acel cordon ce devine din ce în ce mai înalt şi se depărtează tot mai mult de cealaltă parte ce îşi doreşte doar să facă lucrurile cum trebuie. Tot acel ţarc nu e nimic altceva decât o mare minciună gogonată a unor entităţi ce îşi doresc să se folosească de slăbiciunea unor persoane cu vârste înaintate sau nu prea isteţe şi să le conducă ca pe nişte oi spre scopurile personale aruncându-le mici firimituri din când pentru a nu uita cine le e stăpânul.

Într-adevăr, e bine acolo unde sunt ei, e călduţ, e confortabil, pensiile cresc, ajutoarele sociale de asemenea, însă oare nu cumva e doar o iluzie!? Iluzia că trăiesc bine, mai bine decât înainte. Vin bani în plus la începutul fiecărei luni, dar ..de unde sunt acei bani? De ce sunt ghidaţi spre ei şi nu înspre şcoli, spitale? Sigur, fiecare se gândeşte la propria-i persoană, ceea e şi normal, însă când se ajunge la fundul sacului vor da ochii cu trista existenţă obiectivă pe care n-au reuşit să o observe peste acea negură.

Sunt fuduli şi nu vor să vadă dincolo de orizontul impus de stăpânii lor. Sunt îndoctrinaţi până în cea mai frumoasă parte a propriului suflet şi se transformă în monştrii atunci când nu li se ia în seamă propria părere politică. Modelaţi asftel încât să nu accepte nimic din ce e dincolo de linia întunecoasă, iar tot ceea ce intervine nou în pătrăţelul lor este automat retezat. Ei trăiesc pe ideea că întotdeauna au dreptate şi punct. Această îngâmfare şi uneori prostie face parte din structura personalităţii lor, iar având o astfel de carenţă până la a fi conduşi pe căile dorite de alţii e doar un pas. Cred că tot ceea ce scot pe gură provine din propria chibzuire, dar nu se gândesc nicio clipă că ei reproduc ce văd sau aud.

Observă că dincolo de cortină oamenii se mişcă, protestează şi cer ca ţara lor să fie una corectă. Dar ei stau şi privesc cu înverşunare instrumentul primordial de manipulare în masă, televizorul. Îl venerează şi tot ce iese din acea cutie este literă de lege pentru ei. Îşi primesc doza de răutate la pachet cu o traistă de pietre pe care să o trimită în grupul de “inamici”. Au ajuns în pragul în care nu mai pot trăi fără un circ, fără o discuţie despre politică în care ei prin ceea ce reprezintă să iasă învingători. Nu vor în niciun caz să schimbe canalul şi să vadă şi altceva, deoarece ştiu că le-ar risipi fumul şi s-ar alătura celeilalte părţi pe care au hulit-o de atâta vreme. Ori aşa ceva nu şi-ar accepta nici în ruptul capului. Mai bine ar muri decât să fie ei “spălaţi” pe creier. Şi trăiesc cu vaga impresie că inamicul ar fi în stradă, însă el e chiar în faţa lor.

Nu vor să înţeleagă nici după 27 de ani de la revoluţie că tinerii au tot dreptul să îşi ceară ţara pentru a-şi crea un viitor şi pentru a nu lua drumul necunoscutului. Atunci tot ei s-au luptat pentru ca cei ce vor urma după ei să ducă un trai decent, să fie liberi şi să nu le fie frică să iasă în stradă să îşi exprime oful. Şi atunci la fel ca şi acum sunt etichetaţi în diverse moduri: huligani sau spălaţi pe creier. Se practică aceleaşi tehnici de trunchiere a adevărului, de către aceeaşi oameni, dar o bună parte a populaţiei nu vrea să vadă asta.

Toţi cei care protestează îşi exercită cel mai pur sentiment dintr-o democraţie adevărată, libera exprimare şi dorinţa de a avea ceva mai bun şi mai corect. Nu sunt nazişti, nici comunişti, nici extratereştrii. Sunt doar simpli cetăţeni ce nu sunt mulţumiţi de actuala conducere şi îşi dau silinţa să oprească acest tren ce se îndreaptă cu toată viteza spre o deraiere catastrofală. Mintea lor nu e înceţoşată de promisiuni şi pomeni, ci e limpede ca apa unui râu ce îşi doreşte să cureţe lucrurile triviale ce stau în calea unui curs ideal pentru toată lumea.

Cu fiecare hulire, cu fiecare săgeată trimisă, cei din faţa televizoarelor se distanţează tot mai mult de crunta realitate şi de oamenii ce duc această luptă şi pentru ei. Mintea lor nu se va elibera decât atunci când vor depune eforturi în a fi o persoană mai bună şi mai informată. Nimeni nu îi poate ajuta şi nimic nu le poate schimba ruta pietruită de stăpânii lor, doar ei înşişi au puterea de a se schimba şi de a nu se mai lăsa călcaţi în picioare.

Din păcate când această perdea de fum se va ridica lumina va scoate la iveală adevăratul dezastru şi scrumul, iar când ambele grupuri se vor privi faţă în faţă, atunci vor realiza că defapt inamicul real nu era de partea cealaltă. S-au luptat cu ceva invizibil.  O situaţie parcă asemănătoare cu cea de acum două decenii.