Românul s-a născut justiţiar

Treceam ieri alături de căţiva prieteni pe o străduţă aflată în centrul Clujului, cei drept nu prea circulată de multe maşini. Oamenii în general obişnuiesc să îşi parcheze autovehiculele pe trotuare, pe alee, cam pe oriunde apucă. Noi ca nişte persoane civilizate am încercat să ne facem loc printre ele fără să comentam, sa gesticulăm sau să provocăm nici un fel de daune.

Peste 10 minute când ne-am întors tot pe acea străduţă am observat un biciclist ce işi croia loc printre maşini într-un mod tipic evului mediu. Cu toate că avea loc pe carosabil să treacă liniştit, el s-a ambiţionat ca un justiţiar să le demonstreze celorlalţi că el poate schimba ceva. Trosnea nestingherit cu piciorul în aripa faţă a unui bmw destul de frumuşel parcat cât de cât regulamentar. Problema era cu un smart ce nu avea ce căuta acolo. Tipul vedea problema dintr-o cu totul altă perspectivă, doar de el înţeleasă.

De la un bătrânel fără toate ţiglele pe casă mă mai aşteptam la aşa ceva, însă ce e foarte trist este faptul că biciclistul era un tinerel probabil frustrat pe acea marcă de maşină. Pe stilul, “De ce el să aibă, să parcheze oriunde şi eu să nu am ?”. Putea foarte bine să sune la poliţia locală şi rezolvau ei. Astfel, diplomat, demonstra că mai are cei 7 ani de acasă.