O secunda in plus sau in minus
Am vazut recent povestea unui tip de 38 de ani din estul Angliei ce a murit la 156km/h intr-o coliziune frontala cu o masina.
Culmea e ca avea si o camera ce a inregistrat totul, cum a pornit, drumul care l-a parcurs pana la momentul fata, ce a rezistat impactului, in plus filma si dupa ce totul s-a terminat(cadre ce nu au fost prezentate in totalitate de membrii familiei).
Din prima rulare a filmuletului tragm repede concluzia ca era un vitezoman, un donator de organe, unul ce cauta moartea. Asta in perspectiva unei mare mase de oameni care judeca fara sa aiba nici macar un habar despre cine era persoana care conducea. Si ce e cel mai rau e ca nu vor sa afle mai multe despre acel caz. Doar judeca fara a avea o parere sustinuta de argumente.
Eu am preferat sa fac parte din acel grup de persoane care nu judeca dupa un filmulet. Nu pot sa spun nici ca era un inger, dar nici sa dau cu pietre in el. Am preferat sa citesc tot articolul si am aflat si faptul ca acel conducator al masinii a si pledat vinovat pentru conducere neglijenta. Chiar daca cel de pe motocicleta avea cu 40mph mai mult decat limita admisa nu s-a asigurat indeajuns pentru a efectua manevra in siguranta.
Toti care avem carnet mai avem un moment in care ne dezlantuim si apasam acceleratia pana in podea. Dar cel mai important e ca acea clipa sa fie gandita inainte. Ne punem intrebari precum “Am timp sa reactionez la ceva neprevazut?, “Mai am loc sa evit pe cineva?”. Dar uneori pur si simplu ne trezim ca avem 80-100km/h si nici nu realizam acest lucru. Realizam doar cand scapam ca prin urechile acului dintr-o situatie si atunci cand dam filmul inapoi ne dam seama ce prostie am facut. Problema este ca unii nu mai au acel noroc de a reviziualiza totul. Ei doar alcatuiesc cruntul material care ne este prezentat noua de asa nu.
Daca este ceva ce pot sa spun dupa ce am vizionat de cel putin 50 de ori video-ul lui David e ca daca avea 5 sau 10 km/h mai putin sau mai mult putea scapa. In cazul in care avea mai putin masina era pe celalalt sens, iar daca avea mai mult nu se mai intalnea deloc cu masina. Dar acel daca folosit de lume in astfel de momente nu prea putea schimba ceva, deoarece totul e predestinat sa fie asa cum e.
Primul gand pe care ar trebui sa il aiba majoritatea atunci cand isi scot scot masina/motocicleta la plimbare este daca se vor mai intoarce vreodata in acel loc. Astfel se vor mai inmuia gandurile de a rula cu viteze de 3 cifre.
P.S Totul se rezuma la cate grame de noroc ai in acel moment.
About Author
Pacat de cei ce nu stiu asta. Nepasarea si neatentia.
Totul ţine de noroc. Era o vorbă: Să nu ai viteza mai mare decât poate îngerul tău zbura.
Eu tind sa dau vina in mare parte pe ala care nu s-a asigurat…
Referitor la asta cu viteza, am si eu boala vitezei, dar pot spune ca m-am vindecat oarecum, spun oarecum pentru ca nu stiu pentru cat timp.
Intr-o curba am intrat cu o viteza prea mare, chiar prea mare, am intrat asa pentru ca stiam ca nu era trafic absolut deloc. Ce a rezultat? Un viraj foarte strans, un scartait smecher de roti, si cred ca putina adrenalina. Vazand din exterior era fain, dar nu mai vreau sa experimentez asa ceva. Mi-am luat un stil decent de condus, adica sa ofer siguranta.
Ah, si atunci eram singur, nu ma riscam cu chestii de genul cu alte persoane in masina. Chiar si atunci, orice secunda putea conta.
Eu m-am calmat dupa ce am facut o data poc. Nu mi-a mai trebuit viteza de atunci. Bine ca n-a fost decat un accident cu pagube materiale…
Unii au nevoie de un astfel de incident pentru a reconsidera totul, iar altii doar de o sperietura, fara pagube.
Si eu am avut un incident urat in iarna din care nici acum nu-mi dau seama cum am iesit. Pur si simplu am avut noroc in clipele alea.
Cel mai important e sa fii singur cand faci prostii.
Macar sa nu le iei si altora viata.
Viteza si neatentia impreuna combinate pot sa ucida. Mai bine lipsa…
Motociclistul clar nu are nicio vina.Viteza chiar asa de mare nu avea, saracul nu prea a avut noroc.
Donatori de organe.